Peisaj de seara

Peisaj de seara
intr-un oras necunoscut
Multe urme pe zapada
Inc-o noapte pe pamant

Mirifice lumini
pe bradul de Craciun
Vin colindatori
In seara de Ajun

Magazine luminate
si zambete de-afara
Aceasi veche dragoste;
inca un peisaj de seara

In sala de lectura

In sala de lectura stau si-astept
Sa mai sar încu-n cuvant
Ca niciodata apari, usor mai degajata
M-ai salutat usor din cap si uite ca te-ai asezat

O muscă nebuna se tot invarte lag-un biletel
Parca-i scrisul meu dar stiloul altcuiva
Auzi , o intreb in soapta, asta-i scrisul meu ?
Se uita si-mi zice : "poate alta data"

Pe Roarte

Intersectandu-ma prin Calea Lactee
Cu alte axe si puncte de reper
Ajung pe marte un necunoscut somer

Epuizandu-ma ca la maraton
Visand pasari calatoare
Ca orice om ce minte n-are

Privesc martienii goi
La fel ca presedintele docil
Ce-i lasa-o vanataie tristului copil

Baiatul cu pizza

Gropi triste treci in fiecare zi
Imi lasi la usa saculetul dulce
Nu astepti bani nu astepti nimic pleci asa cum vi
Dar am sa te astept odata si nu te vei mai duce

Pana la cer si-napoi (Andreea)

Tare mea era gazda celor cinci vrajitori care furau sufletele prietenilor mei si rudelor mele.
Trista ca voi ajunge si eu in aceeasi situatie ca ceilalti,am hotarat sa zbor catre Luna.Am inchis ochii,am clipit de doua ori si am ajuns singura unde mi-am propus.M-am plimbat putin,dar nu era nimic de vazut,in afara fermecatorului cer plin cu stele vorbitoare,care-mi sopteau “noapte buna”.Straluceam si eu de nerabdare sa ating o stea,sa-i vorbesc,dar stelele nici macar nu ma priveau.Am urlat din tot sufletul meu si deodata am auzit un ecou asurzitor ce ducea in spate glasul meu mic:”sunt aici”.Atunci,un zgomot imi spunea ca se apropie cineva de mine.Cand m-am intors,am zarit un catelus alb si stralucitor ca argintul.L-am chemat langa mine,dar nu s-a miscat din loc.Se uita foarte atent la o stea.S-a ridicat si,plutind,a plecat.Am fost tare dezamagita,iar ochii mei au dat nastere unde lacrimi argintii ce a cutremurat Luna.Atunci steaua ce purta in brate cainele,mi-a zis:”-Hai langa noi!’.Foarte fericita,am clipit si deodata m-am trezit in bratele ei.Ce caldura si ce dragoste simteam,eram atat de implinita,chipul meu radia de fericire,dar gandul catre cei de acasa m-a facut sa-mi schimb brusc expresia fetei.
-De ce esti trista,nu-ti place aici?zice cainele
-Imi place enorm,as vrea sa vin aici si cu cei de acasa,deoarece ei sunt cotropiti de cei cinci vrajitori.
-De cele cinci zambete rele?Cei care fura suflete?
-Da,de ei,catelusule.
-Ca sa-I poti infrange dute catre Soare…Si catelusul disparuse fara urma,ca un magician.La fel se duse si steaua care ma tinea in palme.Pluteam prin Univers in drumul meu spre Soare,cand am inceput sa aud un planset…era un inger.Se afla singur pe Saturn.
-Ingerasule,de ce plangi?
-Nu reusesc sa ii redau pulsul lui Saturn,am incercat toate metodele,nu a mai ramas nimic…Saturn a murit.
-Lasa-ma sa incerc si eu.Mi-am inchipuit atunci ca Saturn e un prieten apropiat.Am inchis ochii,am clipit de doua ori si mi-am daruit inima drept ofranda.
-Multumesc,am auzit deodata o voce calda.
Dar nu apucasem sa zic “cu placere”,caci am fost atrasa de Soare.Ma topeam de caldura,dar ingerasul m-a tinut de mana si i-a zis Soarelui:Primeste-o in casa ta.Am intrat in casa si catelusul drag mie mi-a daruit o bagheta magica,zicandu-mi:Doar cei ce sunt gata sa-si ofere inima ajutand pe cineva,vor reusi sa-i doboare pe cei cinci vrajitori.
Am inchis ochii si am ajuns din nou in tara mea.Vrajitorii imi bateau deja in usa casei.Am deschis usa,am ridicat bagheta in sus,iar cei cinci vrajitori au ajuns in casa Soarelui arzand.Cand am iesit in curte,era petrecere mare,oamenii erau foarte fericiti,iar de langa gard cainele cel alb imi zambea voios.

Intr-o stare de trecator

Daca as fi intr-o stare buna ti-as fi desenat flori pe pereti
Ti-as fi cantat intr-o muzicuta usoara
Si ti-as aduce cadou o para.

Ai rade , dar mi-as smulge para din piept
Sa-i vezi coada marsava cum se plimba ca un sarpe
Improscand cu venin zambetele dulci si calde

Dar esti un trecator nu crezi nimic decat doar daca vezi
N-ai nici un sentiment venin pur ce esti
Privesti ? Nimeni nu te vede !, dar tu ii vezi pe toti

Doar eu si Maia

Ceaiul e cam rece si stau la margine de geam
Maia sta plictisita pe canepeaua alba de langa masa
Ma uit la ea si isi face ochii mici
Iar eu privesc iarasi pe geam... Nu e nimeni !

Toti plecara si vad ca am ramas doar eu si Maia
Ma intind somnoros pe patura de-afara
Vine langa mine si alerg bucuros spre canapea
Adorm!..Incepe sa ma linga pe frunte

Imi deschid ochii si ma linge pe mana
Doamne ce-ai patit Maia? Nici un raspuns..
Ii dau pace dar se intinde langa mine
Se ghemuieste si inchide ochii

Ma uit la ea si-adorm dupa care ne trezim
Atinsi de zgomotul unui caine, Maia tresare imediat
Ce-ai patit fetit-o culcate incontinuare
Dar ea ma calca pe picior si tip la ea :"Ai grija"

Mergem amandoi pe lac si ne uitam la valurile facute de vant
E o liniste intensa nimeni nu zice nimic
Tacem amandoi,dupa care se desprinde de sol si sare-n lac
Nu stiu sa innot ! Maiaaaaa ! si sar speriat dupa ea

5 august , 5 ani fara tine

5 august e mereu si astazi si maine si ieri a fost doar ca 5 august e odata pe an.Imi amintesc de tine mereu si imi voi aminti intotdeauna.Tin minte cand stateam la bunici imi placea sa stau pe covor si sa ma joc cu masinutele asteptand sa apari de la servici sa-mi povestesti ale tale povesti nemuritoare.Mereu apareai,apareai bucuros,te spalai manacai iar apoi te asezai mereu in acelasi fotoliu cu cartea in mana si-mi povesteai mereu.Ma trimitea-i din cand in cand la brutaria de peste drum sa cumpar cornuri cu rahat pentru ca astea iti placeau sau pentru ca astea ne placeau.Aveam doar unsprezece ani si eram doar un copil, treceam strada grijuliu uitandu-ma in stanga si-n dreapta pana se facea pustiu pe strada.Ajungeam intr-un sfrasit la brutarie cumparam cornurile, iarasi ma uitam un infint de secunde si-n stanga si-n dreapta ,iarasi se facea pustiu si ajungeam acasa,dupa care mancam cornurile cu o pofta incredibila.Se sarbatoreau zilele orasului si mereu iti ceream bani,iar tu niciodata nu ma intrebai cati ci pentru ce?.Iti ceream sa imi da-i sa ma pot urca in tiribomba sa ma invarte in alte dimesiuni imi dadeai mereu pentru ca asa erai tu.Imi amintesc cand frecventam un club al copiilor si invatam sah, si cu ocazia asta s-a conceput un turneu pe oras in care de abia ma calificasem.In pauza dintre turneu ,aveam o pauza de o zi am jucat sah cu tine poate-ti mai aduci aminte caci eu imi amintesc mereu asta am si o poza pe care atunci cand o privesc imi dau lacrimile.Era in sfarsit Craciunul mereu bucurie in familie la bunici.M-am asezat langa bradul de Craciun singur in camera si am invartit un glob si am zis:"Te rog globule trimite dorinta mea acolo sus in cer,tine-l pe bunicul meu in viata mereu".Asta nu se putea dar eram un copil atunci si credeam ca se poate orice.In urmatorul an a venit ziua blestemata cand ai fost diagnosticat cu o boala incurabila eram atat de suparat si trist ca mi s-a ascuns vestea doar pentru a-mi face mie bine.Glasul tau isi pierdea puterea vorbeai parca in soapta eram socat dar n-am zis nimic inainte de culcare stateam si plageam singur in camera stiind care va fi finalul dar nestiind cand.M-ai trimis iarasi dupa aceleasi cornuri am zburat pe treptele blocului si am trecut strada in fuga am luat cornurile si ti le-am adus le-ai mancat incet nici nu stiu daca aveai atunci vreo pofta dar le-ai mancat pentru a le manca si eu.Am stat cu tine cand iti era greu dar nu de ajuns pentru ca nu te puteam vedea in starea asta .Ma tot rugam si ma tot rugam sa-ti fie bine dar nu ti-a mai fost niciodata bine.Am mers trist acasa nu ma interesat nimic n-am mancat n-am baut nimic m-am dus in camera m-am rugat apoi mam culcat nu vroiam sa ma trezesc ca sa nu te vad a doua zi mai rau decat ieri.M-am trezit dimineata mai mult de glasul verisoarei si sorei mele care mi-au zis sa port niste haine negre.N-am ma intrebat de ce pentru ca stiam murisesi dejea.M-am dus in baie si le-am zis fetelor sa plece si au plecat.Am plans o dupa amiaza intreaga.Singur la 11 ani treceam prin primele drame ale vietii.Am scris la persoana a doua pentru ca stiu ca poti citi ce simt de acolo de sus si vreau sa sti ca vei fi mereu in sufletul meu inca decand eram copil.Imi este dor de tine,si te astept sa mai vi iarasi de la munca si sa-mi povestesti iarasi.Stiu ca nu se va intampla dar inca sunt un copil in sufletul tau.

Citeste-n ochii mei

Priveste adanc in ei macar cu gandul.Vei vedea o lumina plapanda ce aproape se va stinge,dar sa sti ca nu-i adevarat, lumina nu se stinge, lumina renaste peste noi meleaguri.Sunt abatut pe cararile vietii si nu stiu ce drum as putea alege.Daca as alege sa pasesc pe pavajul timpului ar insemna sa las totul asa cum e, fara sa mai schimb ceva in tot ceea ce inseama "Ea".Daca as alege drumul luminat de catre lumina glasului tau ar insemna sa schimb ceva.Chiar as schimba dar nu stiu ce ! Nu stiu ce te-ar putea aduce inapoi la fel de fericita cum erai.Am ascultat mereu glasul celorlalti si am vazut ca ei iti creau o noua fatza,una total opusa chipului tau bland.Nu stiu ce sa cred!.Nu stiu ce drum s-aleg!.

Cel mai sus

Imi place nuanta dulce a apusului.Alerg descult pe iarba umeda la fiecare apus defapt cand am ocazia sa am iarba prin preajma.
Imi imaginez un apus de soare pe cea mai inalta culme a Pamantului.Imi imaginez sa fi cu mine cand ma bucur de acele clipe plapande de duiosia razelor mangaietoare.Culoarea cerului sa ne vorbeasca iar noi sa-l ascultam.Sa ascultam cum cerul se
deshide pentru a mai primi pe cineva in el .Gandul ne poate duce oriunde, as vrea sa ne pierdem in apus si sa ne ascundem, iar apoi sa ne gasim plin de cele mai dulci lacrimi .Lacrimi de bucurie, bucuria de a trai pe aceasta planeta fascinanta in care
mereu cautam fericirea ascunsa in inima ei.As vrea sa-i pot multumii Pamantului pentru tot ce ne-a oferit, as vrea sa-l strang de mana sa-i spun cele mai dulci cuvinte... le-ar merita cu siguranta.Si totusi mereu visez la acea culme, culmea fericirii pe
care pasesc doar cu gandul si inca sper ca as putea ajunge alaturi de tine acolo unde-i cel mai sus.

Viata-i asa frumoasa

Peste tot aud voci reci ce inunda caldura vietii spunand:"Ce viata de cacat" , "M-ai bine nu ma nasteam" si asa mai departe.De ce mereu suntem pesimisti ? sau ma rog aproape, pentru ce sa ne luam viata? de ce sa n-o traim asa cum e ea cu bune si cu rele ? Atatea intrebari care incep mereu cu :"De ce?",chiar asa, de ce sa nu ne bucuram de viata ? Multi cred ca vor zice : "care viata ma ? vezi tu ceva viata aici ?" Da vad o viata si vad atatea lucruri frumoase care imi dau o senzatie placuta, de parca m-as fi dopat cu o supradoza de vise.As vrea sa pot schimba dragostea cu ura asa ne-am fi iubit enorm dar asta e, nu pot eu sa schimb cursul vietii, doar ucigasul perfect o poate face.Traim in el in ucigasul perfect, avem amintiri minunate atarnate de peretii goi ai camerei, ne indragostim in el si totusi tot el ne va lua.Mereu pune presiune asupra noastra mereu suntem incarcati de o rautate incurabila pe care o descarcam daca nu pe altii atunci pe noi , daca am putea sa-l prindem si sa-l oprim ce viata buna ar fi dar nu-l vedem nu-l auzim deoarece ucigasul perfect e timpul.Suntem doar amicii timpului.Si totusi astazi imi propun sa fiu fericit inseamna ca astazi, prietenul meu cel mai bun va fi timpul. El ma va duce catre multe lucruri fermecate care imi vor prepara condimentul special vietii mele.

Gasit pierdut

M-am pierdut prin zambetele tale
M-am pierdut cand eram singur pe alta cale
M-am pierdut caci mergeam plin de orbire
M-am pierdut cand mi-am dat seama ca e vorba de iubire

Am fost pierdut cand nu stiam ce sa fac
Am fost pierdut cand vroiam sa-ti vorbesc dar am ales sa tac
Am fost pierdut cand visam ca te tineam in brate
Am fost pierdut cand ne strangeam de mana intr-o minunata noapte

Sunt pierdut caci stiu ca maine e viitorul
Sunt pierdut daca am sa-ti mai duc vreodata dorul
Sunt pierdut caci e dragoste multa si ma voi inneca
Sunt pierdut stiind ca dupa mine te vei scufunda

M-am gasit cand amandoi ne cautam
M-am gasit atunci cand ne visam
M-am gasit cand te-am vazut din nou
M-am gasit cand mi-am dat seama ca eu sunt iarasi "nou"

Am fost gasit tinand mana unui "oarecare"
Am fost gasit cand mi-ai spus cuvantul :"mare"
Am fost gasit privind aceasi mare ce purta un albastru pur
Am fost gasit zicand:"Vei fi a mea , jur "

Sunt gasit de zambetul ei cald
Sunt gasit cand la genunchi ii cad
Sunt gasit spunandu-mi bine-ai venit
Sunt gasit si-mi zice : "vom fi doar noi pana la sfarsit"

Atat de gol

Esti timida atunci cand vine vorba sa-ti arati chipul tau gol.Esti fermecatoare cand imbratisezi un mare gol de aer.Esti goala, si te plimbi pe strada.
Nu te colorezi la fata intr-un rosu gol atunci cand lumea te priveste goala,probabil te-ai obisnuit deja.
Daca ma uit mai bine toti cei care te privesc sunt niste oameni goi.
Mereu ai fost imbracata,dar intr-un suflet gol.

Ironia timpului

Odata cu venirea vacantei de vara m-am hotarat sa castig niste bani, in loc sa stau degeaba in fata aceluias monitor probabil jucand ceva sau pur si simplu stand aiurea.Am ajuns sa lucrez intr-o sectie de prelucrarea lemnului timp de o luna.Nu e deloc greu sa lucrezi acolo dar e foarte greu sa te obisnuiesti cu plictiseala , stand in acelasi loc timp de 10 ore pe zi si faci acelasi lucru simplu.E plictisitor chiar foarte plictisitor.Din cauza acestei plictiseli , nascocesc prin gand tot felul de amintri , de bucurii crezand ca timpul va trece mai repede si chiar trece.Era ora 13 si ceva, nu stiam exact cat, dar stiam sigur ca este trecut de ora 13 .Ma rugam sa treca inca 4 ore sa pot merge acasa.Inainte sa im scot telefonul din buzunar sa vad cat este ora , imi zic in gand : "Hai arata 13:40" dupa ce m-am uitat i-a ghici ! Era 13:39!!!!!!!!.

Cu pisica-n menghina

Caldura se-asternea domol pe pamantul umezit de roua diminetii.Un baietandru statea in mica lui curte de la marginea orasului.Caldura ii coplesa corpul si il facea moale ca aluatul framantat.Pe vremea aceea mergea un somn linistitor.Baiatul avea o energiei iesita din comun parca era produsa de un motor de 500 CP(cai putere).Cu toate astea el era plictisit se simtea de parca visa sau parca era mai mult mort decat viu.Dar o amintire i-a imprastiat toata plictiseala.Si-l amintea pe tatal sau cum prindea diverse fieratanii si table de otel in menghina si le modela dupa bunul plac al acestuia.Neavand aceste materiale a zis :hai sa le inlocuiesc.Si ghiciti pe ce a pus mana ?.... Pe sarmana pisica care statea tolanita cu burta la soare gandindu-se la site-uri cu pisoi infocati.Pisica se facu alba ca norii de pe cer defapt ea era de o culoare mult mai inchisa cum ar fi un negru abisal ca si noaptea fara lumina.Ma gandesc deja cum ar fi sa simulezi ca joci fotbal intr-o noapte fara lumina,sarmana pisica.Ochii baiatului straluceau mai ceva ca o stea indepartata.Baiatul urca in pod tinand pisica in mana dreapta deoarece era stangaci.Un zgomot de rulment invechit suna in gol umpland spatiul podului pe jumatate.Deschise menghina si aseza frumos capul pisicii in asa fel incat sa nu poata fugi.Apoi ii intinse coada iar cu o panza de otel incepea sa i-o modeleze .Pisica ,prinsa cu capul in menghina dadea din picioare isi scoatea ghearele dar degeaba , coada ii era deja taiata .In clipele acelea de "nostalgie" baiatul isi aminti ca orice pisica daca este aruncata cade in picioare.
-Offf si aveam nevoie de coada , zicea el cu vocea ridicata.Inoda el cumva acolo coada in as fel incat sa stea cumva sa nu-i mai atarne pe jos.Cu o sete nebuneasca prinsese pisica de coada si o azvarli drept in banca pe care ii erau asezate piesele de la masina tatalui sau.Ca sa vezi pisica nu ateriza in picioare .Baiatul rosti cu o voce de barbat o fraza pe care pisica nu avea cum sa o intelega dar stia ce va veni....va veni SFARSITUL.Prinse iar pisica in menghina si ii taiase si coada si un picior zicandu-i pisici drept consolare : Te asteapta reanimarea !.Pisica auzind si aceste lucruri se ruga sa moara odata sa scape de chinuri.Atunci ea lesina prinsa cu capul in menghina nestiind daca asta a fost sau nu sfarsitul.

Viata mea cu doua vieti

Viata mea a avut doua vieti , e imposibil dar chiar asa a fost.Una din vieti am trait-o alaturi de multa lume, enorm de multa.Am trait alaturi de tot felul de oameni: intelepti ,profeti ,dictatori , betivi , idioti si asa mai departe.O viata ciudata ,nici nu mi-o aduc prea bine aminte. Era bizar deoarece nu avem prietena, pentru mine suna chiar ciudat si de-a dreptu banal.Eram si eu ciudat,azi aveam o prietena a doua zi nu , o luna aveam ,alta nu, eram ca un jucator de tenis de camp, care primea mereu o minge cu care sa se joace, si pe care trebuia sa o returneze peste fileu inapoi.S-ar spune ca imparteam aceasi minge cu partenerul meu de joc.Dar niciodata nu am vazut dincolo de fileu, ce s-ar fi intamplat daca mingea trimisa de mine ar ramane pe fileu ?O intrebare absolut banala dar niciodata nu m-am asteptat la un asemenea rezultat.Dar totusi care rezultat ? Un punct castigat sau altul pierdut ? Nu , nici vorba era vorba de sentimente.Un sentiment de dezamagire era un punct pierdut iar un punct castigat era un sentiment placut de fericire.Niciodata nu am avut parte de un punct pierdut dar totusi castigat, asta ar fi insemnat ca cineva ar fi trisat pentru ca eu sa castig.Avansand catre fileu pentru a returna alta minge, am observat ca fileul era un tren. Abosulut aiurea un tren ??? da un tren.Dar trenul purta culorile destinului.Si uite asa am trecut dincolo de fileu.Era acelasi teren doar ca nu mai primeam nici o minge deci nu aveam cum sa mai returnez ceva cand defapt nu am primit nimic.Am invatat sa pretuiesc, sa am grija ce primesc dar cea mai buna invatatura a fost sa nu mai astept sa primesc ceva ci sa merg sa caut acel ceva.Tot asa cautand am gasit-o si pe iubita mea artista.

Iubita mea artista

Revenind de la jocul de tenis in care am trait as vrea sa povestesc cate ceva despre iubita mea artista.
In primul rand de ce artista? pentru ca asa e ea asa s-a nascut sa fie artista.Cum am cunoscut-o? Foarte simplu si foarte ciudat de-a dreptu, nu ma asteptam ca sora mea sa-mi schimbe cursul vietii.Sora mea? Dusmanul copilariei mele ?DA chiar ea in persoana, acum ea este eroul viitorului meu!(prea mult spus)
Dar sa trecem peste momentele in care mi se face dor de familia mea si sa revenim la iubita mea.
Niciodata nu am putut sa observ cat e de frumoasa dar oare de ce ?La intrebarea asta nici eu nu pot raspunde.Dar am o banuiala... SUNT INNEBUNIT DUPA EA dupa mirosul placut cel lasa-n sufletul meu chiar dupa ce imi zice : "pa-pa" si inchide telefonul. E ca in povestile cu basme in care Ea e cea mai frumoasa dintre toate.E greu sa descrii pe cineva la care tii extraordinar de mult.Parca-mi seaca cuvintele si raman mut, asa cum am ramas de mai multe ori pe parcursul vietii.Astazi e o zi fara inspiratie in care cuvintele mele scot un murmur groaznic,asa ca am sa las cateva poezii in care am asternut mai bine sentimentele mele fata de ea

Trandafirul din orasul meu

Imi vad umbra cerandu-mi sa plec
Unde viata-i doar un zambet
Nu imi imaginez cum as putea pleca
Cand un ingeras canta pe strada mea

Seara de seara te privesc
Oare de ce pe tine te iubesc?
Oare cat de fericita-i fi
Sa ma vezi la usa cand te vei trezi

Si ne vom plimba singuri printre nori
Si vom fi doi simpli calatori
Si vom avea bagaje multe
Iar eu voi duce o inima ce-ar vrea sa te sarute

Ochii , pianul si vioara

Ochisori tai dulci ca un trandafir
A ta dragoste-o respir
Si vad cum ziua trece si poate
Ca te voi vizita la noapte

Si poate-ti si voi scrie
Un mic suvenir o simpla poezie
N-as putea sa te descriu
Cuvintele-s putine , stiu

Privind in a tai ochi zaresc ceva
Un zambet frumos la fel ca la o stea
Cine e ? cine poate fi ?
E fata ce ma face fericit in fiecare zi

Vad chipuri fericite dar nici unul nu-i ca tine
Cate zile bune ai de oferi ? o zi de as putea obtine
Vad felinarele cum imi lumineaza strada si as vrea
Sa-ti aud glasul , sa-ti aud pianul sunand e la fel ca si iubirea

Dar e asa frumos incat nimeni nu va sti
Ca ai un cantec fermecat pe care nimeni nu-l va auzi
As vrea in fiecare seara sa te-aud cantand
Oare daca vei fi a mea am sa te mai vad razand

Esti cel mai dulce cadou pe care l-as putea avea
Nu l-as deschide niciodata nici acum si nici atuncea
Ai aprins lumina pe strada sufletului meu
Timpul s-a scurs iar eu ma voi strecura catre-un curcubeu

Si voi sta si voi privi si-mi voi aminti
Cum era candva tot noi doi acei copii
Cand pianului tau acum va fi sunetul ploii
Si vioara ta imi va canta pana se vor ivi zorii

Si ne vom plimba singuri prin apus
Noi doi ... e ceva nespus
Atatea vise imbibate-n fericire
Ce n-as da acum pentru-o ultima privire

Concertul din inima mea

Ma plimbam pe strazile reci si-ntunecate
Doar felinarul mai incalzea acea umbra de oras
O strada era luminata de-un zambet de copilas
Se zicea ca avea degetele fermecate

Auzeam minute bune un cor mirific de aplauze
Un fior cald m-a condus intr-o sala minunata
Pe scena era o fata mereu cu zambetul pe buze
Si doi ochi verzi cum n-am vazut vreodata

Tot acel fior m-aseaza pe scaun langa un bunic
Nu credeam ce se zicea desprea acea fata
Acel bunic mi-a zis sa o ascult si sa tac odata
Si ca sunetul ei imi va ramane in amintire vesnic

Iertarea

M-am trezit pe patul viselor si un cuget al iubirii m-a indreptat catre biroul dorintelor.Acolo era asternuta o foaie alba ,ochii-mi tremurau uitandu-ma la ea si vedeam si un stilou fermecat care purta inca mirosul cernelii proaspete.... .
Dintr-o data m-a cuprins o durere ce ma strangea si ma tot strangea nu mai puteam , atunci , ochii mei au dat nastere la o multime de lacrimi triste care s-au prelins pe obrazul meu iar o lacrima atinsese acea foaie alba pe care nu o puteam vedea din cauza albului impecabil.Acea lacrima fermecata, ce a cazut solitara pe acea foaie ,a facut in asa fel incat ochii mei puteau vedea acea foaie normal ca pe orice alte foi.Am atins si stiloul fermecat care m-a scurtcircuitat cu un electrosoc incarcat cu energia dragostei si al sentimentului sau.... dintr-o data am avut dorinta de a scrie ,mainile mele imi erau patate cu durerea pe care ti-am sapat-o adanc in suflet dar totusi am atins acea foaie... acea lacrima isi storcea durerea pe foaie ,atatea sentimente daruia acestei foi.Am inceput sa scriu pe acea foaie alba cu un stilou care avea cerneala albastra.Am scris ceva de genul :"Nu imi doresc sa ma ierti pentru ca ti-am daruit o mare de suferinta dar totusi as vrea macar sa incerc ... vezi acea lacrima de pe foaie e o lacrima din sufletul meu acum nu eu plang ci sufletul meu o face.. Mainile mele murdare au atins aceasta foaie alba dar foaia a ramas la fel de alba , foaia stia ca va purta mereu cuvintele unui om murdar cu sufletul de aceea poate a si ramas alba si cred ca mai stia ca o fata unica va citi aceasta scrisoare.Nu am parfumat aceasta scrisoare deoarece stiam ca atingerea fina a mainilor ei vor da cel mai placut miros din aceasta lume.Apoi m-a framantat cum sa trimit scrisoarea, nu stiam cum se trimite , nu am trimis niciodata o scrisoare... am mers la posta si am spus doamna.... va rog as vrea sa trimit aceasta scrisoare ce poarta singura dorinta a sufletului meu dar nu stiu cum nu am mai trimis niciodata asa ceva...Acea doamna onorabila mi-a aratat cum sa fac si am trimis acea scrisoare. Dupa ce am lasat scrisoare sa cada in cutia postala doamna mi-a spus ... Acea persoana care va primi scrisoarea va fi trebui sa fie extrem de fericita deoarece ai un suflet bun din care curge siroaie de sentimente care ar face pe oricine fericit .
Iar eu am spus: sunt exact contrariul.Iar ea mi-a spus poate ai fost dar in curand vei vedea cum tot ce e rau va fi bine ... dorinta iertarii e cea mai mare dorinta pe care ai putea-o duce in sufletul tau... sa traiesti doar cu gandul la impacare e un lucru greu , dar sa sti ,ca exista intotdeauna un suflet care iti poate spune : Ai gresit ! Dar te iert !

Calatorie spre trecut

Ieri a plouat ciudat , cu picuri mari si cristalini.Ma pierdeam prin ziarele proaspat aparute, cautam ceva dar nu gaseam nimic .Am zis ca ar trebui sa merg la culcare poate voi gasi maine ceva bun de citit. Si uite asa chiar inainte de a adormi am vazut cateva stele lipindu-se de geam.Nu le-am bagat atunci in seama. Astazi m-am trezit cu mirosul unei epoci vechi , am fost si mai surprins cand am deschis ochii. Atunci mi-am dat seama ca eram cu totul intr-o alta lume. Aproape totul era vechi si putred dar totusi toate iti ofereau o dragoste deplina, toate masinariile de abia asteptau sa fie folosite in special tiparele.Plimbandu-ma pe strazi si pierzandu-ma uneori ajung exact in centrul unui oras in care se simtea un miros placut al hartiei proaspat scrise.Ma intrebam de unde provine acest miros si de unde atata placere in a scrie. Priveam cladirile din jurul meu unele erau aproape sa cada si chiar credeam ca puteau sa cada chiar atunci.Dar nu cadeau oare de ce ? Atunci am intalnit intamplator un om care avea un chip foarte cunoscut mie dar nu stiam cine e.L-am intrebat cum de acest loc inca mai e plin de viata si cum de cladirile nu se prabusesc.Acel om mi-a raspuns simplu zicand : poeziile si povestile noastre pline de pasiune le mai tin in viata.Am ramas surprins de raspunsul acestui om.L-am intrebat daca nu imi poate arata o zi din viata dansului.Atunci omul cu o bunatate iesita din comun m-a luat cu el.Am intrat intr-un fel de caldire care avea cat de cat conditii mai bune fata de celelalte din jur.Atunci observ ca acel om care m-a luat cu el a disparut in multime. Astept sa vad ce se intampla si de ce e aici asa multa lume.Dintr-o data vad cum acel om povestea in mijlocul celorlalti.Am mers mai aproape sa aud si eu ce povestea acel om.Cand am auzit cuvintele pe care le spunea am ramas fermecat si o pasiune de a scrie parca a inviat in mine.Dupa ce a terminat de povestit toti cei de acolo l-au aplaudat si l-au felicitat.Atunci am auzit intamplator doua cuvinte care mi-au ramas si acum in minte si care sper sa va ramana si voua" Bravo Eminescu".

Eroul filmului meu

Frumos este sa fi actor intr-un film , sa poti sa fi un model pentru cei care te privesc. Sa poti fi cum nu te-ai imaginat niciodata ca vei fi.Sa fi iubit de o intreaga populatie pentru felul tau de a fi sau pentru ca ai salvat un oras din pragul unei catastrofe.Cu totii ne-am dorit macar odata sa ajungem la fel ca aceste personaje.Dar uitam ca fiecare persoana este actorul principal in filmul sau,acest film este chiar viata noastra.Filmele incep mereu cu o parte mai trista dar finalul este unul nemaiintalnit plin de emotii si bucurii.Asa se intampla si in filmul nostru, doar ca acest film incepe cu o parte minunata si cu o replica pe masura cum ar fi "mama".Filmul nostru este cu adevarat special.Are si comedie si drama uneori dar mereu e loc de o poveste de dragoste in care nu se stie daca vom fi la final tristi sau fericiti.Pacat ca finalul filmului este unul mai dramatic in care vor cadea cateva lacrimi din ochii celor care au tinut la noi candva.Asa ca de ce sa ne mai dorim sa fim altcineva ? cand putem fi chiar noi eroul unui film fantastic

Vantul

Vantul e chiar fericit , calatoreste peste tot.
E un prieten bun te ia cu el oriunde si oricand.Ajuta pasarile sa ajunga printre nori de unde se lasa purtate prin vazduh.
Adierea lui intr-o zi de vara e cu adevarat o placere numai el iti mangaie parul cand vrea fara sa i te poti impotrivi.Vantul poarta mireasma florilor de primavara peste mari si tari.Si nimic nu te trezeste mai repede decat un vant rece al diminetii. Iar plantele tremura zgribulite asteptand primele raze de soare.
Privind cerul observ cum norii se lasa purtati de vant iar pasarile isi deschid faimoasele aripi plutind deasupra tuturor vazand o lume cu totul minunata.
Daca vrei sa ai un sentiment de fericire alegeti un vis si lasate purtat de vant in speranta atingerii acelui vis