'
D.E
luni, 9 august 2010
5 august , 5 ani fara tine
5 august e mereu si astazi si maine si ieri a fost doar ca 5 august e odata pe an.Imi amintesc de tine mereu si imi voi aminti intotdeauna.Tin minte cand stateam la bunici imi placea sa stau pe covor si sa ma joc cu masinutele asteptand sa apari de la servici sa-mi povestesti ale tale povesti nemuritoare.Mereu apareai,apareai bucuros,te spalai manacai iar apoi te asezai mereu in acelasi fotoliu cu cartea in mana si-mi povesteai mereu.Ma trimitea-i din cand in cand la brutaria de peste drum sa cumpar cornuri cu rahat pentru ca astea iti placeau sau pentru ca astea ne placeau.Aveam doar unsprezece ani si eram doar un copil, treceam strada grijuliu uitandu-ma in stanga si-n dreapta pana se facea pustiu pe strada.Ajungeam intr-un sfrasit la brutarie cumparam cornurile, iarasi ma uitam un infint de secunde si-n stanga si-n dreapta ,iarasi se facea pustiu si ajungeam acasa,dupa care mancam cornurile cu o pofta incredibila.Se sarbatoreau zilele orasului si mereu iti ceream bani,iar tu niciodata nu ma intrebai cati ci pentru ce?.Iti ceream sa imi da-i sa ma pot urca in tiribomba sa ma invarte in alte dimesiuni imi dadeai mereu pentru ca asa erai tu.Imi amintesc cand frecventam un club al copiilor si invatam sah, si cu ocazia asta s-a conceput un turneu pe oras in care de abia ma calificasem.In pauza dintre turneu ,aveam o pauza de o zi am jucat sah cu tine poate-ti mai aduci aminte caci eu imi amintesc mereu asta am si o poza pe care atunci cand o privesc imi dau lacrimile.Era in sfarsit Craciunul mereu bucurie in familie la bunici.M-am asezat langa bradul de Craciun singur in camera si am invartit un glob si am zis:"Te rog globule trimite dorinta mea acolo sus in cer,tine-l pe bunicul meu in viata mereu".Asta nu se putea dar eram un copil atunci si credeam ca se poate orice.In urmatorul an a venit ziua blestemata cand ai fost diagnosticat cu o boala incurabila eram atat de suparat si trist ca mi s-a ascuns vestea doar pentru a-mi face mie bine.Glasul tau isi pierdea puterea vorbeai parca in soapta eram socat dar n-am zis nimic inainte de culcare stateam si plageam singur in camera stiind care va fi finalul dar nestiind cand.M-ai trimis iarasi dupa aceleasi cornuri am zburat pe treptele blocului si am trecut strada in fuga am luat cornurile si ti le-am adus le-ai mancat incet nici nu stiu daca aveai atunci vreo pofta dar le-ai mancat pentru a le manca si eu.Am stat cu tine cand iti era greu dar nu de ajuns pentru ca nu te puteam vedea in starea asta .Ma tot rugam si ma tot rugam sa-ti fie bine dar nu ti-a mai fost niciodata bine.Am mers trist acasa nu ma interesat nimic n-am mancat n-am baut nimic m-am dus in camera m-am rugat apoi mam culcat nu vroiam sa ma trezesc ca sa nu te vad a doua zi mai rau decat ieri.M-am trezit dimineata mai mult de glasul verisoarei si sorei mele care mi-au zis sa port niste haine negre.N-am ma intrebat de ce pentru ca stiam murisesi dejea.M-am dus in baie si le-am zis fetelor sa plece si au plecat.Am plans o dupa amiaza intreaga.Singur la 11 ani treceam prin primele drame ale vietii.Am scris la persoana a doua pentru ca stiu ca poti citi ce simt de acolo de sus si vreau sa sti ca vei fi mereu in sufletul meu inca decand eram copil.Imi este dor de tine,si te astept sa mai vi iarasi de la munca si sa-mi povestesti iarasi.Stiu ca nu se va intampla dar inca sunt un copil in sufletul tau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Asta a durut :o3.
RăspundețiȘtergere..Interesantă parte e felului tău de a fi..!
RăspundețiȘtergere