Cu pisica-n menghina

Caldura se-asternea domol pe pamantul umezit de roua diminetii.Un baietandru statea in mica lui curte de la marginea orasului.Caldura ii coplesa corpul si il facea moale ca aluatul framantat.Pe vremea aceea mergea un somn linistitor.Baiatul avea o energiei iesita din comun parca era produsa de un motor de 500 CP(cai putere).Cu toate astea el era plictisit se simtea de parca visa sau parca era mai mult mort decat viu.Dar o amintire i-a imprastiat toata plictiseala.Si-l amintea pe tatal sau cum prindea diverse fieratanii si table de otel in menghina si le modela dupa bunul plac al acestuia.Neavand aceste materiale a zis :hai sa le inlocuiesc.Si ghiciti pe ce a pus mana ?.... Pe sarmana pisica care statea tolanita cu burta la soare gandindu-se la site-uri cu pisoi infocati.Pisica se facu alba ca norii de pe cer defapt ea era de o culoare mult mai inchisa cum ar fi un negru abisal ca si noaptea fara lumina.Ma gandesc deja cum ar fi sa simulezi ca joci fotbal intr-o noapte fara lumina,sarmana pisica.Ochii baiatului straluceau mai ceva ca o stea indepartata.Baiatul urca in pod tinand pisica in mana dreapta deoarece era stangaci.Un zgomot de rulment invechit suna in gol umpland spatiul podului pe jumatate.Deschise menghina si aseza frumos capul pisicii in asa fel incat sa nu poata fugi.Apoi ii intinse coada iar cu o panza de otel incepea sa i-o modeleze .Pisica ,prinsa cu capul in menghina dadea din picioare isi scoatea ghearele dar degeaba , coada ii era deja taiata .In clipele acelea de "nostalgie" baiatul isi aminti ca orice pisica daca este aruncata cade in picioare.
-Offf si aveam nevoie de coada , zicea el cu vocea ridicata.Inoda el cumva acolo coada in as fel incat sa stea cumva sa nu-i mai atarne pe jos.Cu o sete nebuneasca prinsese pisica de coada si o azvarli drept in banca pe care ii erau asezate piesele de la masina tatalui sau.Ca sa vezi pisica nu ateriza in picioare .Baiatul rosti cu o voce de barbat o fraza pe care pisica nu avea cum sa o intelega dar stia ce va veni....va veni SFARSITUL.Prinse iar pisica in menghina si ii taiase si coada si un picior zicandu-i pisici drept consolare : Te asteapta reanimarea !.Pisica auzind si aceste lucruri se ruga sa moara odata sa scape de chinuri.Atunci ea lesina prinsa cu capul in menghina nestiind daca asta a fost sau nu sfarsitul.

Viata mea cu doua vieti

Viata mea a avut doua vieti , e imposibil dar chiar asa a fost.Una din vieti am trait-o alaturi de multa lume, enorm de multa.Am trait alaturi de tot felul de oameni: intelepti ,profeti ,dictatori , betivi , idioti si asa mai departe.O viata ciudata ,nici nu mi-o aduc prea bine aminte. Era bizar deoarece nu avem prietena, pentru mine suna chiar ciudat si de-a dreptu banal.Eram si eu ciudat,azi aveam o prietena a doua zi nu , o luna aveam ,alta nu, eram ca un jucator de tenis de camp, care primea mereu o minge cu care sa se joace, si pe care trebuia sa o returneze peste fileu inapoi.S-ar spune ca imparteam aceasi minge cu partenerul meu de joc.Dar niciodata nu am vazut dincolo de fileu, ce s-ar fi intamplat daca mingea trimisa de mine ar ramane pe fileu ?O intrebare absolut banala dar niciodata nu m-am asteptat la un asemenea rezultat.Dar totusi care rezultat ? Un punct castigat sau altul pierdut ? Nu , nici vorba era vorba de sentimente.Un sentiment de dezamagire era un punct pierdut iar un punct castigat era un sentiment placut de fericire.Niciodata nu am avut parte de un punct pierdut dar totusi castigat, asta ar fi insemnat ca cineva ar fi trisat pentru ca eu sa castig.Avansand catre fileu pentru a returna alta minge, am observat ca fileul era un tren. Abosulut aiurea un tren ??? da un tren.Dar trenul purta culorile destinului.Si uite asa am trecut dincolo de fileu.Era acelasi teren doar ca nu mai primeam nici o minge deci nu aveam cum sa mai returnez ceva cand defapt nu am primit nimic.Am invatat sa pretuiesc, sa am grija ce primesc dar cea mai buna invatatura a fost sa nu mai astept sa primesc ceva ci sa merg sa caut acel ceva.Tot asa cautand am gasit-o si pe iubita mea artista.

Iubita mea artista

Revenind de la jocul de tenis in care am trait as vrea sa povestesc cate ceva despre iubita mea artista.
In primul rand de ce artista? pentru ca asa e ea asa s-a nascut sa fie artista.Cum am cunoscut-o? Foarte simplu si foarte ciudat de-a dreptu, nu ma asteptam ca sora mea sa-mi schimbe cursul vietii.Sora mea? Dusmanul copilariei mele ?DA chiar ea in persoana, acum ea este eroul viitorului meu!(prea mult spus)
Dar sa trecem peste momentele in care mi se face dor de familia mea si sa revenim la iubita mea.
Niciodata nu am putut sa observ cat e de frumoasa dar oare de ce ?La intrebarea asta nici eu nu pot raspunde.Dar am o banuiala... SUNT INNEBUNIT DUPA EA dupa mirosul placut cel lasa-n sufletul meu chiar dupa ce imi zice : "pa-pa" si inchide telefonul. E ca in povestile cu basme in care Ea e cea mai frumoasa dintre toate.E greu sa descrii pe cineva la care tii extraordinar de mult.Parca-mi seaca cuvintele si raman mut, asa cum am ramas de mai multe ori pe parcursul vietii.Astazi e o zi fara inspiratie in care cuvintele mele scot un murmur groaznic,asa ca am sa las cateva poezii in care am asternut mai bine sentimentele mele fata de ea

Trandafirul din orasul meu

Imi vad umbra cerandu-mi sa plec
Unde viata-i doar un zambet
Nu imi imaginez cum as putea pleca
Cand un ingeras canta pe strada mea

Seara de seara te privesc
Oare de ce pe tine te iubesc?
Oare cat de fericita-i fi
Sa ma vezi la usa cand te vei trezi

Si ne vom plimba singuri printre nori
Si vom fi doi simpli calatori
Si vom avea bagaje multe
Iar eu voi duce o inima ce-ar vrea sa te sarute

Ochii , pianul si vioara

Ochisori tai dulci ca un trandafir
A ta dragoste-o respir
Si vad cum ziua trece si poate
Ca te voi vizita la noapte

Si poate-ti si voi scrie
Un mic suvenir o simpla poezie
N-as putea sa te descriu
Cuvintele-s putine , stiu

Privind in a tai ochi zaresc ceva
Un zambet frumos la fel ca la o stea
Cine e ? cine poate fi ?
E fata ce ma face fericit in fiecare zi

Vad chipuri fericite dar nici unul nu-i ca tine
Cate zile bune ai de oferi ? o zi de as putea obtine
Vad felinarele cum imi lumineaza strada si as vrea
Sa-ti aud glasul , sa-ti aud pianul sunand e la fel ca si iubirea

Dar e asa frumos incat nimeni nu va sti
Ca ai un cantec fermecat pe care nimeni nu-l va auzi
As vrea in fiecare seara sa te-aud cantand
Oare daca vei fi a mea am sa te mai vad razand

Esti cel mai dulce cadou pe care l-as putea avea
Nu l-as deschide niciodata nici acum si nici atuncea
Ai aprins lumina pe strada sufletului meu
Timpul s-a scurs iar eu ma voi strecura catre-un curcubeu

Si voi sta si voi privi si-mi voi aminti
Cum era candva tot noi doi acei copii
Cand pianului tau acum va fi sunetul ploii
Si vioara ta imi va canta pana se vor ivi zorii

Si ne vom plimba singuri prin apus
Noi doi ... e ceva nespus
Atatea vise imbibate-n fericire
Ce n-as da acum pentru-o ultima privire

Concertul din inima mea

Ma plimbam pe strazile reci si-ntunecate
Doar felinarul mai incalzea acea umbra de oras
O strada era luminata de-un zambet de copilas
Se zicea ca avea degetele fermecate

Auzeam minute bune un cor mirific de aplauze
Un fior cald m-a condus intr-o sala minunata
Pe scena era o fata mereu cu zambetul pe buze
Si doi ochi verzi cum n-am vazut vreodata

Tot acel fior m-aseaza pe scaun langa un bunic
Nu credeam ce se zicea desprea acea fata
Acel bunic mi-a zis sa o ascult si sa tac odata
Si ca sunetul ei imi va ramane in amintire vesnic

Iertarea

M-am trezit pe patul viselor si un cuget al iubirii m-a indreptat catre biroul dorintelor.Acolo era asternuta o foaie alba ,ochii-mi tremurau uitandu-ma la ea si vedeam si un stilou fermecat care purta inca mirosul cernelii proaspete.... .
Dintr-o data m-a cuprins o durere ce ma strangea si ma tot strangea nu mai puteam , atunci , ochii mei au dat nastere la o multime de lacrimi triste care s-au prelins pe obrazul meu iar o lacrima atinsese acea foaie alba pe care nu o puteam vedea din cauza albului impecabil.Acea lacrima fermecata, ce a cazut solitara pe acea foaie ,a facut in asa fel incat ochii mei puteau vedea acea foaie normal ca pe orice alte foi.Am atins si stiloul fermecat care m-a scurtcircuitat cu un electrosoc incarcat cu energia dragostei si al sentimentului sau.... dintr-o data am avut dorinta de a scrie ,mainile mele imi erau patate cu durerea pe care ti-am sapat-o adanc in suflet dar totusi am atins acea foaie... acea lacrima isi storcea durerea pe foaie ,atatea sentimente daruia acestei foi.Am inceput sa scriu pe acea foaie alba cu un stilou care avea cerneala albastra.Am scris ceva de genul :"Nu imi doresc sa ma ierti pentru ca ti-am daruit o mare de suferinta dar totusi as vrea macar sa incerc ... vezi acea lacrima de pe foaie e o lacrima din sufletul meu acum nu eu plang ci sufletul meu o face.. Mainile mele murdare au atins aceasta foaie alba dar foaia a ramas la fel de alba , foaia stia ca va purta mereu cuvintele unui om murdar cu sufletul de aceea poate a si ramas alba si cred ca mai stia ca o fata unica va citi aceasta scrisoare.Nu am parfumat aceasta scrisoare deoarece stiam ca atingerea fina a mainilor ei vor da cel mai placut miros din aceasta lume.Apoi m-a framantat cum sa trimit scrisoarea, nu stiam cum se trimite , nu am trimis niciodata o scrisoare... am mers la posta si am spus doamna.... va rog as vrea sa trimit aceasta scrisoare ce poarta singura dorinta a sufletului meu dar nu stiu cum nu am mai trimis niciodata asa ceva...Acea doamna onorabila mi-a aratat cum sa fac si am trimis acea scrisoare. Dupa ce am lasat scrisoare sa cada in cutia postala doamna mi-a spus ... Acea persoana care va primi scrisoarea va fi trebui sa fie extrem de fericita deoarece ai un suflet bun din care curge siroaie de sentimente care ar face pe oricine fericit .
Iar eu am spus: sunt exact contrariul.Iar ea mi-a spus poate ai fost dar in curand vei vedea cum tot ce e rau va fi bine ... dorinta iertarii e cea mai mare dorinta pe care ai putea-o duce in sufletul tau... sa traiesti doar cu gandul la impacare e un lucru greu , dar sa sti ,ca exista intotdeauna un suflet care iti poate spune : Ai gresit ! Dar te iert !

Calatorie spre trecut

Ieri a plouat ciudat , cu picuri mari si cristalini.Ma pierdeam prin ziarele proaspat aparute, cautam ceva dar nu gaseam nimic .Am zis ca ar trebui sa merg la culcare poate voi gasi maine ceva bun de citit. Si uite asa chiar inainte de a adormi am vazut cateva stele lipindu-se de geam.Nu le-am bagat atunci in seama. Astazi m-am trezit cu mirosul unei epoci vechi , am fost si mai surprins cand am deschis ochii. Atunci mi-am dat seama ca eram cu totul intr-o alta lume. Aproape totul era vechi si putred dar totusi toate iti ofereau o dragoste deplina, toate masinariile de abia asteptau sa fie folosite in special tiparele.Plimbandu-ma pe strazi si pierzandu-ma uneori ajung exact in centrul unui oras in care se simtea un miros placut al hartiei proaspat scrise.Ma intrebam de unde provine acest miros si de unde atata placere in a scrie. Priveam cladirile din jurul meu unele erau aproape sa cada si chiar credeam ca puteau sa cada chiar atunci.Dar nu cadeau oare de ce ? Atunci am intalnit intamplator un om care avea un chip foarte cunoscut mie dar nu stiam cine e.L-am intrebat cum de acest loc inca mai e plin de viata si cum de cladirile nu se prabusesc.Acel om mi-a raspuns simplu zicand : poeziile si povestile noastre pline de pasiune le mai tin in viata.Am ramas surprins de raspunsul acestui om.L-am intrebat daca nu imi poate arata o zi din viata dansului.Atunci omul cu o bunatate iesita din comun m-a luat cu el.Am intrat intr-un fel de caldire care avea cat de cat conditii mai bune fata de celelalte din jur.Atunci observ ca acel om care m-a luat cu el a disparut in multime. Astept sa vad ce se intampla si de ce e aici asa multa lume.Dintr-o data vad cum acel om povestea in mijlocul celorlalti.Am mers mai aproape sa aud si eu ce povestea acel om.Cand am auzit cuvintele pe care le spunea am ramas fermecat si o pasiune de a scrie parca a inviat in mine.Dupa ce a terminat de povestit toti cei de acolo l-au aplaudat si l-au felicitat.Atunci am auzit intamplator doua cuvinte care mi-au ramas si acum in minte si care sper sa va ramana si voua" Bravo Eminescu".

Eroul filmului meu

Frumos este sa fi actor intr-un film , sa poti sa fi un model pentru cei care te privesc. Sa poti fi cum nu te-ai imaginat niciodata ca vei fi.Sa fi iubit de o intreaga populatie pentru felul tau de a fi sau pentru ca ai salvat un oras din pragul unei catastrofe.Cu totii ne-am dorit macar odata sa ajungem la fel ca aceste personaje.Dar uitam ca fiecare persoana este actorul principal in filmul sau,acest film este chiar viata noastra.Filmele incep mereu cu o parte mai trista dar finalul este unul nemaiintalnit plin de emotii si bucurii.Asa se intampla si in filmul nostru, doar ca acest film incepe cu o parte minunata si cu o replica pe masura cum ar fi "mama".Filmul nostru este cu adevarat special.Are si comedie si drama uneori dar mereu e loc de o poveste de dragoste in care nu se stie daca vom fi la final tristi sau fericiti.Pacat ca finalul filmului este unul mai dramatic in care vor cadea cateva lacrimi din ochii celor care au tinut la noi candva.Asa ca de ce sa ne mai dorim sa fim altcineva ? cand putem fi chiar noi eroul unui film fantastic

Vantul

Vantul e chiar fericit , calatoreste peste tot.
E un prieten bun te ia cu el oriunde si oricand.Ajuta pasarile sa ajunga printre nori de unde se lasa purtate prin vazduh.
Adierea lui intr-o zi de vara e cu adevarat o placere numai el iti mangaie parul cand vrea fara sa i te poti impotrivi.Vantul poarta mireasma florilor de primavara peste mari si tari.Si nimic nu te trezeste mai repede decat un vant rece al diminetii. Iar plantele tremura zgribulite asteptand primele raze de soare.
Privind cerul observ cum norii se lasa purtati de vant iar pasarile isi deschid faimoasele aripi plutind deasupra tuturor vazand o lume cu totul minunata.
Daca vrei sa ai un sentiment de fericire alegeti un vis si lasate purtat de vant in speranta atingerii acelui vis